​

Rezumat: începând cu tipurile de personalitate definite de Hipocrat, se evidențiază necesitatea deschiderii către schimbare, ca o dezvoltare. Prin expunerea teorie a nevoilor (Abraham Maslow), putem înțelege de ce studenții au așteptări – nevoi – de la profesori și apoi vom defini care sunt acestea, descriindu-le pe scurt. Pe baza acestor nevoi, vom face o paralelă cu obligațiile morale ale cadrelor didactice și așteptările profesorilor.
Vă prezentăm un tabel de valori morale, ca un ghid, astfel încât, în final, am subliniat ideea de schimbare, de adaptare și actul relațional – ca o dezvoltare personală continuă.
Cuvinte cheie: influenţe, nevoi, interuman, şcoală, relații
Abstract: starting with personality types defined by Hippocrates, is highlighted the need for openness to change, as a development. By exposing theory of the needs (Abraham Maslow), we can understand why students have expectations – needs – from teachers and then we define what these are, describing them briefly. Based on these needs, we make a parallel with moral obligations of teachers and teachers’ expectations.
We present a table of moral values as a guide so that in the end, we highlight the idea of change, adaptation, and relational act – as a continuous personal development.
Keywords: influences, needs, interpersonal, school, relationships
Punct de pornire.
Atitudinea este un sentiment interior exprimat prin comportament. Atitudinea este o modalitate de raportare faţă de anumite aspecte ale realitaţii ce implica reacţii afective, cognitive si comportamentale.
Oamenii îşi formează diverse bagaje de natură emoţională influenţabili fiind de tot ce-i înconjoară şi interacționează.
Inteligenţa emoţională este capacitatea de a administra propriile sentimente în anumite momente.

Inteligenţa emotională este formată din 4 elemente:
* Înţelegerea mai bună a propriilor emoţii
* Gestionarea eficientă a propriilor emoţii şi creștere semnificativă a calităţii vieţii
* Înţelegerea mai bună a celor din jur şi o convieţuire cu un grad de confort ridicat
* Crearea de relaţii mai bune la toate nivelurile cu cei din jur şi creşterea productivităţii şi a imaginii personale.
În raport cu tipurile de personalitate, după Hipocrate, putem ştii că cele patru categorii se împart în sangvinici, melancolici, flegmatici şi colerici.
Calităţiile principale ale personalităţilor împarţite pe acestea, sunt:
Sangvinicii sunt cei mai buni în a trata oamenii cu entuziam, ştiu să-şi exprime gândurile într-un mod captivant, reuşesc să ocupe poziţiile care să-i aducă în centrul atenţiei.
Melancolicii sunt buni la a planifica şi gândesc profund, întocmesc liste, tabele şi grafice, chiar sunt buni în analizarea problemelor mai dificile pentru ceilalti.
Flegmaticii sunt ideali în poziţii de mediere, situaţii care necesită calm, activităţi de rutină ce pot părea plictisitoare pentru ceilalti.
Colericii sunt buni în poziţii care cer decizii rapide, locuri care necesită acţiune cu realizări imediate şi domenii care solicită control puternic şi autoritate.

Dacă doriţi să construiţi relaţii, acestea se pot face doar pe baza calităţiilor, nicidecum pe minusuri.

Ce trebuie să ştim despre …
Sangvinici:
au dificultăţi în a finaliza acţiunile începute, vorbesc înainte să gândească, le place varietatea şi flexibilitatea, îşi asumă responsabilităţi peste puterile lor, nu ajung la timp şi uită de întălniri, trebuie lăudaţi pentru orice realizează, se autocondiţionează de împrejurări, le plac cadourile, jucăriile noi, ştiu să se distreze în situaţii în care alţii ar fi stânjeniţi, sunt bine intenţionaţi.

Melancolici:
sunt foarte sensibili şi uşori de rănit, predispuşi la o găndire pesimistă şi depresiei, au nevoie de ajutor în a-şi exprima sentimentele; poţi să-i ajuţi doar înţelegăndu-i, empatizând, nu încerca nicidecum să-i înveseleşti întrucât problemele lor sunt oricum dar nu banale. Au nevoie de complimente sincere, câteodată se scufundă în tăcere, ordinea este o necesitate pentru ei şi devin uşor sclavii familiei.

Flegmatici:
Au nevoie de o motivaţie directă, le este dificil în a-şi stabili ţeluri şi a lua decizii, nu se entuziasmează uşor, le place să amâne considerând aceasta ca o formă de control şi nu îşi asumă responsabilităţi , sunt lipsiţi de acţiune.

Colerici:
sunt lideri înnăscuţi, dar nu ştiu să asculte, nu rănesc cu intenţie, sunt uşor de enervat, vor să facă totul ei considerând că doar aşa munca e bine făcută, nu arată compasiune şi întotdeauna au dreptate.

Având în vedere că dacă eşti sangvinic eşti fermecător, dar te ia gura pe dinainte, ar fi bine să te schimbi.
Dacă eşti melancolic, eşti un bun planificator, dar eşti pesimist şi ar fi bine să te schimbi.
Dacă eşti flegmatic, eşti un mediator bun şi calm, dar eşti indecis şi iresponsabil, deci ar fi bine să te schimbi.
Dacă esti coleric, … trebuie să te schimbi !

În ce măsură admitem că aceleaşi elemente le intâlnim şi la copii ? Copiii vin de asemenea cu un bagaj emoţional „de la ei” şi de acasă şi de multe ori aceştia caută în rolul profesorului un părinte surogat, un model.
Copiii vor mirosi repede „aerul” cadrului didactic şi vor încerca poate chiar involuntar să deducă care sunt limitele şi parametrii relaţiei, îndeosebi în momentul în care elevul şi profesorul vin şi fac fronturi adverse, acest fapt stimulând de fapt că elevii vor să se asocieze în grupuri, uneori cu manifestari de „haită”.
Adică, cu cât vor primi mai multe comenzi sau ordine ei vor forma o opoziţie şi vor deveni mai refractari, senzorii receptivi închizându-se incontrolabil !
Copiii în aceste cazuri vor fi din ce in ce mai stresaţi şi enervaţi, sau, în momentul în care se li se induce frica, vor căuta să se eschiveze, vor fi chiar „încurajaţi” de sistem să lipsească de la activitaţile şcolare sau să copieze, nefiind stimulaţi în a întelege şi face conexiuni.
Dacă în cadrul clasei se fac şi note comparative dintre care să rezulte că cineva este inferior , aceasta va naște dispreţ, ură şi batjocură, profesorul obţinând exact ceea ce imprimă în mintea elevului. Calificativele degradante vor stârni chiar revoltă, iar canalele de comunicare vor fi închise pentru multă vreme.
Este precum principiul rezonanţei, când frecvenţele se amplifică până la explozie sau implozie.
Ce credeţi că ar trebui înţeles de aici ?
Singurul lucru care trebuie înţeles de aici este că şi elevii au aşteptări de la profesori !
Aceste aşteptări sunt de fapt nevoi, şi le voi enumera mai jos.

1. Nevoia de a fi înţeles.
Orice problemă are elevul, el şi-o va manifesta la nivel verbal sau nonverbal. De cele mai multe ori este catalogat ca deranjant la ore, neascultător, obraznic, rău, etc.
Elevul nu empatizează…
[Ar fi extrem de interesant a se studia acest limbaj al trupului de către cadrele didactice ce profesează cel puţin de la nivel de liceu în sus. Unul din experţii acestui limbaj este Allan Pease, ce exemplifică gesturile, provenienţa lor - care prin legatura acestora pot să confirme sau să infirme anumite afirmaţii. În marile corporaţii, în cadrul interviurilor, angajatorul nu ia el hotărâri, ci de regulă doar pe baza unui asemenea expert, ce participă la sesiunile de inverviuri, de cele mai multe ori primând nu formularul, ci ceea ce pe scurt sau vad, se numeste intuiţie, adica inteligenţa inconştientului ]
Această nevoie de a fi înţeles devine tot mai predominantă odată cu adolescenţa. Mulţi o asociază cu teribilismul, însă aceasta este doar o manifestare.

2. Nevoia libertăţii de manifestare (verbal si nonverbal)
Societatea modernă de tip occidental evită să ascocieze manifestarea intrinsecă dintre libertate si responsabilitate, cea din urmă fiind pierdută din contextul acţiunilor .
Temperamentul elevului în funcţie de etapa acestuia de dezvoltare va căuta să evadeze din tipare şi sistem, încercând a-şi forma singur conduite şi reguli după care să se ghideze. Aceste lucruri se întâmplă involuntar şi cu cât le înţelegem mai bine cu atât pot fi administrate mai usor.

În momentul în care nu există o marjă de libertate, elevul se va simţi constrâns şi frustrat, închistat sau revoltat, depindând şi de caracterul şi educaţia cu care vine din societate.
Bine înţeles că va fi vorba de o libertate de manifestare controlată, însă într-un subtil prin care să se inducă uşor responsabilitatea dar şi cooperarea.
Ritmul libertăţii şi genul ei se poate stabili şi la nivel de grup, însă aceasta trebuie să fie creativă şi inovativă, nu de rutină, pentru a nu da în plictis.

3. Nevoia de a fi admirat, de a fi privit în termeni capabili.
Elevul trebuie să crească , să i se imprime un potenţial pozitiv, făcut să se simtă valorizat, nu să i se arate limite şi îngrădiri. Iar dacă vorbim de limite, ele trebuie să fie defapt responsabilităţi. Una din greşelile des întâlnite a unei inteligenţe emoţionale lacunare sunt adresările jignitoare, calificativele denigratoare sau comparaţiile prin care să reiasă inferioritatea elevului chiar faţă de un alt elev.
Tot din această nevoie de stimă, apar şi manifestările şi interesul de a deţine puterea. Puterea ca farmec, ca nivel de gaşcă, ca cel mai „cool”, toate şi ca o formă de renume.
Interesant este că nimeni nu doreşte renumele de „tocilar”, sau „cel mai deştept din clasă”…, se caută forme exterioare, de suprafaţă şi putem remarca că toate sunt de asemenea şi temporare.
Cuvintele de apreciere vor fi singurele care pot construi o relaţie reciprocă şi deschide calea către comunicare.

4. Nevoia de siguranţă şi cooperare.
Elevul trebuie să se simtă în siguranţă atât în clasă cât şi în şcoală, de asemenea în relaţia cu profesorii. El are nevoie să se destăinuiască, să conştientizeze că poate avea încredere şi că poate găsi înţelegere şi ajutor .
Această nevoie de siguranţă alternată cu cea de a fi înţeles se poate regăsi în cadrul unor grupuri. Grupurile printre elevi sunt chiar căutate, ele nu se formează aleator ci în baza unor trăsături comune, de multe ori superficiale sau chiar negative şi care de obicei sunt bazate pe preconcepţii, nu pe valori.
Majoritatea cărţilor de dezvoltare personală ne indică faptul că suntem media celor 5 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp, precum este şi proverbul: „spune-mi cu cine te imprieteneşti ca să-ţi spun cine eşti.
Grupul în cadrul unei şcoli are totuşi un rol social puternic la nivelul emoţionalului, şi este un suport pentru echilibrul mental şi de compasiune. De cele mai multe ori elevii se grupează datorită frustrărilor, dificultăţilor şi problemelor comune, mai putin intereselor spre dezvoltare.
Pentru dezvoltarea şi îndrumarea comportamentului elevului, este recomandat să existe trei tipuri de îndrumători, să-i spunem – triadă – (precum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt): unul pentru îndrumarea, creşterea şi suportul cunoaşterii si al personalităţii, al doilea pentru natura fiziologică şi a sănătăţii trupeşti şi al treilea pentru sănătatea sufletească şi evoluţia spirituală. Succint s-ar putea îngloba toate în conceptul de dezvoltare personală – acest tip de persoană ar fi un îndrumator personalizat.

5. Nevoia de modele.
În lupta găsirii identităţii individuale sau de grup, elevii îşi vor găsi lideri prin rândurile lor, datorită unor aspecte date de putere, muzică, trend.
Ei îşi vor căuta lideri, iar cele mai puternice personalităţi, şi nu neapărat cele mai pozitive, vor fi luate ca exemple, încercând a fi imitate.
Elevii au căutări şi preocupări în permanenţă, ei sunt în descoperirea a ceea ce majoritatea adulţilor au descoperit deja , pe pielea lor. În momentul în care elevii nu primesc răspunsuri pertinente la întrebările şi problemele lor, aceştia vor ajunge chiar la contestarea întregului sistem, încercând a-şi forma propriul lor sistem de referinţă şi conduită, care în mod categoric nu va fi unul pozitiv pentru societate.
Din nou, modelul, nu poate fi impus, ci arătat ca exemplu viabil, plauzibil şi accesibil. Rămâne la iscusinţa fiecărui dascăl … în acest sistem , ca la fiecare oră să fie model atât pentru clasă, cât şi pentru fiecare elev în parte; un lucru extrem de dificil.

Dacă aceste 5 nevoi vor fi satisfăcute, elevul va avea mediul ideal în care să se manifeste, să evolueze şi să se afirme.
În paralela acestor nevoi ale elevilor, este evident că profesorii au anumite obligaţii morale şi de a veni în intampinarea elevului.

Piramida nevoilor, de Abraham Maslow:
Ierarhia Maslow
« Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranță sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi nevoia de iubire și apartenență. În acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. In eseul The Farther Reaches of Human Nature, Maslow scrie că oamenii care au atins starea de auto-actualizare intră adesea într-o stare de transcendență, în care devin conștienți nu doar de potențialul lor personal, ci și de întreg potențialul speciei umane. Deși acești indivizi trăiesc adesea o bucurie extatică, simt totodată și o tristețe cosmică.
Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise “deficiente”: o persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de “creștere”. Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.
În 1970Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viață nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.
Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcția auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educație deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow e de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potențialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său. » 1

Obligaţii morale ale dascălului:

1. Empatizează. Pune-te în locul elevului.
Din nevoia de a fi înţeles, profesorul trebuie să fie deschis, comunicativ, un bun ascultător faţă de elev. Cum spunea cineva – nu poţi să înţelegi pe cineva dacă tu vorbeşti mai mult decât el.

2. Fii inteligent flexibil.
Din nevoia de manifestare şi afirmare a elevului, chiar dă-i şansa, oferindu-i libertate şi responsabilitate în acelaşi timp. Fii pro-activ şi participant la „joc”, identifică grupurile şi dă tematici exact pe ceea ce îi uneşte. Nu dezbina grupurile, ci uneşte-le între ele, naşte-le curiozităţi colaterale, oferă-le viziune colectivă şi găsiţi împreună scopuri comune !

3. Apreciază şi edifică.
Din nevoia elevului de a fi admirat, profesorul trebuie să-i cunoască calitaţile şi să-i construiască încrederea, amintindu-i de fiecare dată când a făcut un lucru pozitiv, să descrie diverse aspecte, să ofere o imagine de viitor (dar nu sarcastică) şi să ofere exemple pozitive prin alte modele de elevi.

4. Împărtăşeşte !
Fii sincer şi deschis ! Destăinuie exemple din copilăria ta, arată că şi tu ai fost ca ei şi că îi inţelegi. Abia apoi poţi să apelezi la nivelul moral şi la reguli.
Din nevoia de siguranţă şi cooperare, profesorul trebuie să găsească mijloace de atracţie a copiilor, să stârnească interesul şi să le câştige încrederea , mijlocind scopuri comune şi trăiri comune.

5. Fii chiar tu exemplul !
Din nevoia de modele ale elevilor, profesorul ar trebui să vină în întâmpinarea acestora şi să orienteze această nevoie către modelul lui ca profesor, să-l ajute pe elev să-l vadă ca un exemplu, ca un lider, să se facă plăcut pentru a ridica şi interesul pentru materia pe care o predă.
Nu pretinde mai mult decât tu însemni pentru elevi, nu cere înainte de a oferi, şi motivează elevul să-şi dorească, nu-l forţa, fi tu cel interactiv, atrage curiozitatea elevului, pentru ca să nu te distragă și pe tine şi între ei!

Aşteptările profesorului în raport cu elevul:

Recunoaşterea.
Da, recunoaşte ! Ai nevoie ca elevul să vadă în tine autoritatea, omul superior, învăţătorul, cel ce deţine puterea şi controlul. Ei bine, dacă profesorul nu dă dovadă de toate acestea, elevul va sancţiona aceste lucruri cât ai zice „linişte” … căci gălăgie este deja. Şi nu numai …
Această nevoie este evidentă şi justificată întrucât toţi acei ani de experienţă necesită aprecierea muncii, dedicaţiei şi chiar sacrificiului, însă trebuie din păcate să conştientizăm că pentru valori şi moralitate în ziua de astăzi trebuie să ne „luptăm”, căci societatea evident este influenţată de toate acestea într-o relaţie bidirecţională.
Recunoaşterea nu este necesară a veni doar din partea elevului, ci şi din colectivul colegial şi societate. Societatea este direct influenţată de ceea ce iese din rândurile şcolii şi de asemenea ceea ce intră în acest sistem. Noi toţi suntem societatea.

Satisfacţia – împlinirea
Omul se simte împlinit în momentul în care vede că munca lui a dat roade. Satisfacţia succesului amprentat pe rezultatele elevilor pregătiţi este o mângâiere sufletească a efortului şi dedicaţiei dascălului. Nici un echivalent financiar nu poate înlocui această nevoie şi din păcate acest lucru este destul de profitat de sistem.
Nu există profesor care să fie satisfăcut dacă nici un elev nu ar câştiga un concurs sau nu ar exista măcar dorinţa de a participa. Aceasta ar dovedi şi o lipsă de încredere a elevului şi o lipsă de atracţie a profesorului în raport cu elevul pentru materia respectivă.

Celelalte aşteptări ale profesorului:

Remuneraţia
Forma actuală de apreciere din partea sistemului sunt banii, nesatisfacând aşteptările și nevoile de dezvoltare ale profesorului.
Această muncă de a transmite învăţătura mai departe este una pasională, din păcate nu una pe care sistemul să o aprecieze la adevaratul potenţial. Nu ne este indiferent ce lăsăm în urmă.

Cariera
Dorinţa de ascensiune, de a ieşi în evidenţă în breaslă, este tot o formă de a fi recunoscut.
Cariera este totuşi o formă de ierarhie socială care presupune şi o situaţie materiala bună. Ea dovedeşte şi nivelul de experienţă acumulat şi de asemenea este o formă provocată de sistem.
A face carieră nu este una din cele mai râvnite dorinţe în cadrul profesorilor, însă nici unuia nu i-ar place să fie văzut mai prejos de valoarea sa, uneori o supravalorizare.

Siguranţa
Siguranţa a fost dată în trecut prin sistemul de pensii şi prin gradul de securitate şi moralitate al oamenilor. În ziua de azi, pensionarea este deficitară şi neacoperitoare necesităţiilor de supravieţuire, iar oamenii par a se învrăjbi şi jefui şi pentru câţiva bani, tocmai din lipsa siguranţei de mâine şi a rezultatului societatii.
Este oare posibil ca societatea să fie un rezultat a ceea ce şcoala a însemnat în trecut ? Cu siguranţă că are ponderea ei. Din păcate nu poate singură face faţă şi să stopeze problemele actuale sau să imprime alte necesităţi ori şanse.


Există oameni cu har şi există oameni cu studii !
Drumul ales de marea majoritatea este drumul de rezistenţă minimă, dar ştim cu toţii că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Intenţiile bune nu sunt suficiente. Chiar însăşi finalitatea nu este suficientă.
Drumul către succes nu este o scară rulantă, ci este un munte greu de escaladat. Însă atunci când îl urci este indicat să mergi pe drumurile marcate.
Studiile largi sau cultura generală au dovedit întotdeauna că produc nu doar genii, dar şi lideri eminenţi, pe când învăţătura unidirecţională sau aşa numita specializare produce robi ai sistemelor de exploatare intelectuală. Aceşti specialişti sunt poate chiar „titani ai gândirii” dar care în marea parte a cazurilor nu ştiu să se pună în valoare şi se lasă călcaţi de sisteme, tocmai pentru că şi-au format prea multe limite şi nu au corelat „matrix-ul”!
Nu trebuie să fii cel mai deştept, pentru că asta te face limitat, ci trebuie să fi înţelept şi deschis la informaţie! Informaţia are valoare doar când este corect utilizată !

În cele ce urmează mai jos, am stabilit un îndrumar de valori morale:


CE SĂ FACI                                               CE SĂ NU FACI
Să ai un ţel (scop)                                      Să-ţi construieşti imaginea la întâmplare, fără ţeluri (scopuri) clare
Să conduci oamenii prin exemplul personal  Să-ţi administrezi elevii în loc să conduci prin exemplu
Promovează                                              Să predai fără pasiune
Să ai şi să împărtăşeşti viziune                     Să nu ai viziune, un obiectiv de termen lung, realizabil
Să construieşti vise                                   Să nu dezvolţi oamenii şi să nu le fii mentor
Să dezvolţi oamenii şi să le fii mentor          Să fii lipsit de entuziasm
Să inspiri oamenilor încredere în ei înşişi     Să-ţi găseşti scuze (atitudine defensivă), sau să acuzi (ofensivă)
Să arăţi entuziasm şi pasiune                            Să fii conflictual
Fii orientat către soluţii                                   Să fii lipsit de onestitate şi integritate
Rezolvă conflictele cu înţelepciune şi dragoste  Să bârfeşti
Onestitate şi Integritate                                 Să fii lipsit de loialitate şi să nu te ţii de cuvânt
Nu permite nimănui să bârfească                      Atitudine nepotrivită – sa nu oferi
Fă întotdeauna ce trebuie                               Lene
Fii de încredere şi loial                                   Să fii negativ
Pune-te în slujba celorlalţi, dar fii asertiv          Frică
(exprima-ti nevoile, nu te lasa calcat in picioare)  
Atitudine desăvârşită                                       Lipsa de consiliere şi planificare
Etica muncii                                                Asociere defectuoasă
Convingere                                                 Renunţare
Ambiţie                                                       Lipsă de încredere în sine
Fii pozitiv                                                    Pesimism
Depăşeşte-ţi temerile                                   Lipsă de respect
Consiliază-te şi Planifică                                Neîncredere
Acţionează                                                   Să nu-ţi pese de ceilalţi
Asociază-te  
Perseverenţă  
Curaj  
Încredere  
Optimism  
Respect  
Credinţă  
Să-ţi pese de ceilalţi în mod natural  
Fii uman – toti gresim uneori, insa e important sa iti dai seama. Sa stii sa iti ceri iertare poate fi esential.  
Dezvoltă şi pregăteşte oamenii  


10 Lecţii pentru înţelepţi.

Identifică punctul forte, dezvoltă-l şi foloseşte-l
Vorbeşte mai puţin şi fă mai mult
Trăieşte simplu şi echilibrat
Puterea înseamnă să-ţi păstrezi calmul şi controlul în momente de presiune
Înarmează-te împotriva propriilor slăbiciuni
Alege liderii din grup şi bazează-te pe ei, pentru a-i conduce pe ceilalti.
Foloseşte cuvinte de încurajare pentru a-i face pe alţii să progreseze.
Ajută-ţi echipa să fie mai bună ( asta-i va irita pe adversari ).
Motivele trebuie să fie bazate pe serviciul adus celorlalţi.
Acţiunile crează un simbol al încrederii, pe care-l susţinem şi acesta rezistă şi după ce noi nu mai suntem.

Să se schimbe el, eu nu mă schimb !

Schimbarea:
vestea proastă: schimbarea este permanentă. Vom avea mereu parte de schimbări.
vestea bună: schimbarea este permanentă. Vom avea mereu parte de schimbări.

Proastă, pentru că majoritatea oamenilor nu profită de schimbări pentru a spune „da” unor noi oportunităţi.
Bună, pentru că indiferent că-ţi place sau nu schimbarea, poti să dezvolţi o strategie care să poată ajuta atât pe tine cât şi pe oamenii pe care-i conduci.

Nu cred că cineva poate fi pe deplin satisfăcut de viaţa lui indiferent ce a realizat, pentru că satisfacţia nu este decât un cuvânt elegant pentru inacţiune.
Liderii înteleg că atunci când suntem satisfăcuţi, nu mai progresăm. Dacă suntem mulţumiţi, nu mai schimbăm nimic, ne complacem în stagnare, însă indiferent de ceea ce noi facem sau nu, ceea ce se schimbă în permanenţă este timpul, şi timpurile, cu noi sau fără noi.

Alegerea noastră este doar dacă vrem să ne lăsăm influenţaţi de timp sau noi să influenţăm timpurile, să evoluăm continuu şi să devenim cei mai buni din care putem fi !




Bibliografie 
Pease, Allan Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri, Curtea Veche, 2007
Pease, Allan & Barbara Abilităţi de comunicare, Curtea Veche, 2007
Pease, Allan Limbajul trupului – cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor , Curtea Veche, 2002
Littauer, Florence Personalitate Plus. Cum să-i înţelegi pe ceilalţi înţelegându-te pe tine însuţi , BusinessTech, 1999
Abraham, Maslow The Farther Reaches of Human Nature , 1970
Winget, Larry Cele mai bune lectii de leadership, BusinessTech, 2012
Faber, Adele s& Mazlish Elaine Cum să-i asculţi pe adolescenţi şi cum să te faci ascultat , Curtea Veche, 2010
Shapiro , Lawrence Inteligenţa emoţională a copiilor. Jocuri şi recomandări pentru un EQ ridicat , Polirom, 2012
Gherman, Cornelia Medierea conflictelor în şcoală , Vladimed, 2010
Kieran, Egan, Predarea ca o poveste. O noua abordare a predării şi curriculum-ului în şcoala primară , DIDACTICA, 2007
1 material preluat de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow
.
Bibliografia este afisata ca si recomandare !
de Cristian Cuteanu