(Unde este şcoala când ai nevoie de ea ?
Necesitatea adaptării şcolii ca educaţie, în societatea de azi.)

Rezumat: Având în vedere schimbările din societate, arătând bazele educației, am legat o paralelă în raport cu școala (ca o mai multe informații) si am incercat a găsi poziția educației în această ecuație.
Concluzia este că școala nu răspunde nevoilor societății moderne, în forma sa actuală, deoarece se bazează pe aspecte vechi.
Datorită economiei actuale și a mentalităților, școala nu este în măsură a pregăti oamenii pentru viața.
Cuvinte cheie: şcoală, societate, educație, mentalitate, economie
Abstract: Given changes in society, and showing the foundations of education, we related a parallel in relation to the school (as one more information), and we tryed to find the position of education in this equation.
The conclusion is that the school does not meet the needs of modern society in its present form because it relies on old aspects.
Due to the current economy and mentalities, the school is unable to prepare people for life.
Keywords: school, society, education, mentality, economy

Iniţiere…
Arthur Schopenhauer a spus : „Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi i se opune rezistenţă înverşunată. Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înţeles.”
…Aşa că nu mă voi aştepta ca toţi sa recunoască adevărul din minciuna pe care o trăim…
Abordarea în cele ce urmează s-ar putea să fie uşor dură, însă altfel nu ar ridica semne de întrebare.

FONDUL CONTEXTUAL
„Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile” – Charles Darwin.
Extrapolând această afirmaţie, ne vom referi succint atât la fiinţa umană cât şi la sistemele ce le-a creat aceasta, pentru a-i deservi anumitor scopuri sau interese.
SOCIETÁTEA, conform dex-ului roman, reprezintătotalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. Ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii între oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice şi de schimb.
Pornind de la ideea că societatea este în permanentă schimbare, întrucât economia şi istoria este în perpetuă mişcare, putem spune că atât criteriile sau moralitatea unei societăţi cât şi valorile acesteia se modifică implicit.
În ce sens ?
În urma cu câteva decenii, în „epoca de aur”, un nucleu familial compus din soţ-soţie şi un copil puteau să se întreţină dintr-un singur venit salarial, iar una din „valorile morale” era ca soţul să muncească iar soţia să ţină casa şi să se ocupe de copil. Societatea era însă încurajată să muncească iar rata somajului era aproape inexistentă. Nu toţi tinerii trebuiau să termine liceul sau facultatea, întrucât existau adevarate şcoli de meserii, iar tânărul putea să mai „fure” meseria şi de la părinţi. Oricine muncea nu trebuia să-i fie teamă pentru ziua de mâine. Şcolarizarea pe acea vreme, categoric îţi ridica statutul social.
În ziua de astăzi, acelaşi nucleu familial se poate intreţine doar dacă ambii parinţi muncesc, iar de educaţia copilului rămâne în cea mai mare măsură să se ocupe „şcoala”.
Societatea nu mai este încurajată să muncească, întrucât locurile de muncă sunt limitate, salariile oferite sunt insuficiente nevoilor, oportunităţiile sunt şi ele limitate şi nu toţi sunt deschisi, mai ales să rişte, iar cine termină o facultate şi are o diplomă, cum nu găseşte de lucru, nici experienţă nu poate să acumuleze, ca atare ori se ocupă de cu totul altceva decât a studiat, pleacă din ţară încercându-şi „norocul”, ori mai face o facultate, pentru o altă diplomă, masterat sau doctorat, pentru a deveni mai angajabil.
Meseriile tind să se piardă, majoritatea proceselor de producţie sunt industrializate şi robotizate, iar omul este tot mai ademenit de o multitudine de atracţii pentru produse şi activităţi. Omul este îndoctrinat de consum, chiar de a încurca nevoia cu necesitatea, orice numai să fie defocalizat de spiritul uman, dovadă că e stare de multe ori să se înrobească în datorii pentru a avea ceea ce îşi doreşte imediat , fapt ce a condus la principiul printre cei mai tineri din ziua de astăzi, şi anume: „mi se cuvine” !
Pe acest fond, când copilul este mic, parinţii întotdeauna i-au spus ca un tipar, ca un robot, ca o doctrină : „du-te la şcoală, să înveţi bine, să iei note mari, să nu mă faci de ruşine, să-ţi găseşti o slujbă sigură şi bine plătită şi atunci o să fi împlinit”
Din nefericire, nimeni nu spune că slujba sigură şi bine plătită mai există în vremea de azi, indiferent unde te afli în lume. Şi de altfel nimeni nu ne-a spus vreodată că atunci când termini o facultate şi te angajezi, vei face aceeaşi muncă circa 40 de ani, zi de zi ! … Şi nimeni nu ne-a spus că în vremea de astăzi pensia nu mai poate fi acoperită nici măcar în proportie de 15% din salariul pentru care munceşti şi că pentru asta ai făcut chiar si 20 de ani de studiu plus încă câţiva zeci de ani de muncă, te-ai stresat şi ţi-ai stricat sănătatea !
Toate aceste lucruri ţin de educaţie? De unde se naşte educaţia ?
Toata lumea ştie că cea mai bună formă de educaţie este puterea exemplului ! Acesta este un lucru bun, şi rău în acelaşi timp.
Prima educatie o primim de acasă, de la părinţi, bunici şi cercul mic de cunoscuţi, creşa, grădiniţa. Cum spun unii „cei 7 ani de acasă”. Exact ! Aici copilul învaţă să duplice ! Conceptul de duplicare îl vom păstra toata viaţa involuntar, ca un reflex. Copiem ce fac ceilalţi.
Exista mai multe studii facute şi pe animale care dovedesc asimilarea si transmiterea invăţături la nivel mecanic subconstient.
Exemplul cu maimuţele:
” Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătură de banane. Când o maimuţă se urca pe scară să ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o galeată cu apă rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau să urce. Într-un final nici o maimuţă nu se mai suia pe scară, în ciuda tentaţiei bananelor. Atunci oamenii de ştiinţă au înlocuit una din maimuţe. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. A fost înlocuită şi o a doua maimuţă şi s-a întâmplat acelaşi lucru. Prima maimuţă înlocuită a participat cu entuziasm la baterea novicelui. O a treia maimuţă a fost schimbată şi lucrurile s-au repetat identic. A patra şi a cincea au fost schimbate. În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodată o baie cu apă rece, continuau să lovească maimuţele care încercau să ajungă la banane. Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie întrebate de ce le băteau pe cele care încercau să se caţere pe scară, răspunsul ar fi fost “Nu ştim. Lucrurile întotdeauna au fost aşa aici…”
Ca atare copiii copiază ceea ce văd la părinţi, acasă, la şcoală, la profesori, în media, şi orice le-am spune sau cere să facă , nu vor putea decât dacă au avut şi exemplu sau model în viaţa lor.
Psihologii au dovedit că în cei „şapte ani de acasă”, tot ceea ce acumuleaza ca informaţie copilul, i se întipăreşte în subconştient, iar aceste trăiri, evenimente sau învaţături, care lasă amprente, le va utiliza în tot restul vieţii sau până într-un anumit punct de cotitura al vieţii.
Acest aspect are din nou două direcţii principale:
- Prima direcţie este că – ceea ce copilul a văzut la părinţi, va duplica (va repeta identic), indiferent de conditia parintilor (de ex.: dacă părinţii au fost bogaţi, sau săraci, intelectuali sau nu, relaţionau uşor cu ceilalti sau nu, etc.)
- A doua direcţie şi cea mai profundă şi dureroasă în acelaşi timp este că – în momentul în care copilul a avut sentimente negative în raport cu experienţele lui din primii 7 ani, acesta va dezvolta o dorinţă profundă de a „scăpa” de problemele copilăriei lui (de ex.: cum ar fi că părinţii se certau, banii întotdeauna erau insuficienţi, părinţii erau zgârciţi sau săraci, erau alcoolici, etc) şi într-adevăr acest copil, devenit adult, chiar dacă va reuşi să rezolve aceste probleme, datorită sentimentului negativ trăit în tot aceşti ani în raport cu lipsurile si frustrările lui, cel mai probabil este că, va reveni la aceeaşi ipostază sau tipar ca şi parinţii lui. Este un cerc vicios.
Ca atare toţi oamenii moştenesc aceste tipare, vrem nu vrem.
Care este totuşi acel punct de cotitura din viaţă, care poate să facă schimbarea ?
Se spune că singurii oameni care vor să fie schimbaţi, sunt bebeluşii…
Procesul schimbării este întotdeauna destul de dureros, întrucât principiile, valorile şi toate învaţăturile acumulate până atunci se pot rastalmăci, sau chiar mai mult – inversa, astfel încât persoana să îşi dea sau nu seama de cine este defapt. Problema este că doar însăşi persoana se poate schimba, şi nicio altă persoană, nu poate să facă asta în locul ei.
Momentul unei schimbări vine atunci când ţi-a ajuns „cuţitul la os” şi nu mai poţi să suporţi ! Ori pe tine, ori sistemul, ori ţi-ai dat seama că făcând ceea ce faci nu mai eşti tu însuţi. Acest moment poate la fel de bine să nu vină niciodată . Oricum pentru cei ce s-au oprit în a căuta ceva în viaţă, şansele sunt zero.
Poţi să constrăngi pe cineva să facă sau să nu facă ceva, dar aceasta numai pentru o perioadă de timp – adică prin privare de libertate sau inducerea fricii.
Poţi însă să te comporţi cu persoana în aşa fel încât să îl faci să îşi dorească să facă sau nu acel lucru, prin puterea exemplului.
Unde se situeaza şcoala în această ecuaţie ?
Educaţia înseamnă dezvoltare personală, nu doar informaţie. Informaţia are valoare doar atunci când este utilizată.
Cu toţii ştim că la vremea lui „s-a facut carte” şi că „daca ai carte, ai parte”.
Adevărul este că actualul sistem de învaţămant este unul care pune accent pe note, pe finalitatea printr-o hartie, numită diplomă.
Aduceţi-vă aminte că există o multitudine de cazuri de oameni deştepţi realmente, dar care trebuie să muncească altceva, ori în 2-3 locuri ca să se poată întreţine, sau şi mai trist care nu au ştiut să se afirme, sau să se promoveze în timpul vieţii lor !
Credeţi că acesta este scopul vieţii, al omenirii sau al şcolii ?
Cum priveşte elevul un dascăl adevărat, pe cineva cu chemare, cu pasiune şi dăruire, când acesta este răsplătit financiar aşa cum este … sau poate vine cu lehamite la anumite ore la şcoală …
Şi la ce se pot aştepta profesorii de la aceşti elevi când vor fi mari, când tocmai învăţătura o dispretuiesc, sau modelul profesorului ?
DA ! Unde este şcoala în această ecuaţie ?!
Mai auzim din când în când şi de rezultate bune la bacalaureat ! Da, este adevărat, elevii sunt doxa de informaţii pe care nu o să le mai folosească poate niciodată !
Pe ce se bazează învăţătura actuală ?
Dacă nu ştii, ai picat, repeţi anul, rămâi de căruţă, eşti ultimul, eşti prostul clasei, nimeni nu o să te angajeze, o să ajungi măturător de stradă…etc. Învăţătura se bazează pe frică ! La fel cum se conduc oamenii din toata lumea, prin teroare, prin frică !
Asta face şi un şef, un manager ! Dă carota şi stă cu biciul în spate ! Un manager spune ce să faci, şi te constrânge, ori se scuză că nu e vina lui şi acuza că „vine de sus” … e şi el doar un pion într-un sistem piramidal ! Tu eşti mai deştept, tu munceşti mai mult, dar şeful îţi ia banii ! Chiar sistemul de învăţămant promovează de multe ori nonvalori …
Ce face în schimb un lider ? Un lider întai face şi apoi motivează oamenii, dându-le încredere că şi ei pot şi că sunt buni, el construieşte valori şi principii sănătoase de viaţă !
După părerea ta, ce ar trebui un profesor să fie, manager sau lider ?
Ce am observat cu toţii sigur, este că se fac o mulţime de materii sau lecţii de umplutură. Corect ? Cât din ceea ce aţi învăţat în timpul şcolii aţi folosit în viaţa de zi cu zi ? Dar cât din viaţa de zi cu zi aţi învăţat la şcoală?
În altă ordine de idei se remarcă faptul că, indiferent dacă este vorba de liceu sau facultate, nu se învaţă despre comunicare verbală şi non-verbală (despre limbajul trupului) , despre sănătate, despre dezvoltarea personală, sau educaţie financiară !
V-aţi gândit vreodată de ce nu ?
Şcoala nu ar trebui să însemne birocraţie … nu ar trebui să calci peste cel de lângă tine ca tu să ieşi în faţă, nu ar trebui să te aştepţi la mai mult de la alţii decât faci tu, ci ar trebui să însemne creativitate, imaginaţie, descoperire, comunicare, împărtăşire, construirea valorilor morale, leadership, dezvoltare personală, educaţie pentru viaţă şi principii de trai decent, responsabilitate şi învăţarea de a lua decizii şi nu in ultimul rând să fii uman !
Ca şi paranteză, atunci când cazurile de boală au devenit o industrie a sănătăţii, boala a devenit o afacere ! Şi atunci care ar rezulta să fie interesul ?
Acelaşi lucru putem spune şi despre şcoală. Atunci când educaţia a devenit instituţionalizată, lipsa de educatie a devenit o afacere ! Ca atare… de ce în şcoală nu se învaţă despre adevarata educaţie ?
Prin urmare ce scoate şcoala ?
Şcolile sunt renumite după note şi tipare, nu după rezultatele din viaţă şi valorile ei !
Ce ştie lumea despre şcoala unde tu ai fost ? Despre elevi, despre profesori ?
Atunci când profesorul va fi plătit dupa cum elevul s-a realizat în viaţă, atunci profesorul va fi responsabil de educaţie ! Până atunci, el este un pasionat, rob, care predă şi verifică după o curriculară şi este angrenat într-un sistem în care ştacheta va fi tot mai jos, până acolo încât nu mai contează dacă elevul a învăţat şi foloseşte ce a învăţat, dar nici ce se predă nu mai contează dacă este veridic sau nu ! Şi cred că sunt deja dovezi şi tentative în această direcţie, trebuie numai culese.
Şi atunci cu ce se adaptează şcoala la necesităţiile societăţii actuale ?
Sperăm că nu rămâne doar o bună întrebare … căci soluţii întotdeauna există, însă deciziile le iau doar cei mai curajoşi !
Sistemul şcolar ar trebui să se bazeze nu pe a învăţa, ci pe a dezvolta, nu pe a testa ci pe a asculta, nu pe a surmena ci pe a motiva, nu pe frică ci pe ţeluri si cunoaştere de sine.
La fel ca atunci când te duci să te angajezi, angajatorul te intreabă ce ştii sa faci, cu ce poţi fi de folos pentru noi ? La fel şi părinţii întotdeauna pun banala întrebare „Ce vrei să te faci când vei fi mare ?” Un singur caz ştiu când un amic de-al meu a raspuns „eu vreau să fiu pensionar !!!” şi a fost intrebat de ce !? A spus „pentru că văd la bunicu’, el întotdeauna are timp de mine , nu munceşte nimic, şi odată pe lună vine poştaşul şi-i aduce bani !”
Şi cum spune Robert Kiyosaki că „banii nu sunt cel mai important lucru in viaţă, dar banii afectează tot ce este important în viaţă !”, cred că şi dascălii trebuie să se dăscălească, şi să înţeleagă că dacă profesează ca dascăl din pasiune, trebuie s-o faca în cel mai bun mod posibil şi nu pentru bani – din cauza sistemului…, iar pentru bani dacă asta îşi doreşte, ar trebui să se folosească de orele rămase, pentru a-şi construi un activ, a dezvolta o afacere, a activa în cu totul alt cadran al banilor decât cel de angajat, acest lucru fiind chiar de folos pentru a deveni exemple concrete de succes în viaţă.
Confirmă sa nu, că pentru pasiunile tale ai sau nu ai nevoie de bani !
Elevul poate deveni profesor, dar şi profesorul poate fi elev toata viaţa ! Şi primul care trebuie să înveţe este profesorul de la elev, întrucât dacă nu-l cunoaşte, nu îl poate îndruma !
Citate celebre despre şcoală
“Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.” – Nicolae Iorga
“O şcoală mult mai bună înseamnă cărţile şi oamenii întâlniţi în afara şcolii.” – Ilya Ehrenburg
“În oricare şcoală din lume nu te învaţă cum să trăieşti.” – Vasile Gavrilescu
“Norocul nostru e că dragostea nu se predă în şcoală. Am avea o obligaţie în plus.” – Vasile Ghica
“Iubirea aleargă spre iubire aşa cum aleargă şcolarul cât mai departe de cărţile sale; şi aşa cum tot el se îndreaptă spre şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire.” – William Shakespeare
“Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori.” – Paul Louis Lampert
„La şcoală, elevii ar trebui să înveţe cum să se orienteze corect şi să acţioneze eficient pe câmpul de luptă al vieţii!” – Elena Stan
“După mine, cel mai rău lucru într-o şcoală pare să fie în principal aplicarea metodelor bazate pe frică, forţă şi autoritate artificială. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice, sinceritatea şi încrederea elevului.” – Albert Einstein
“Educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din şcoală, fiecare copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanentă să le afle.” – William Haley
“Zilele de şcoală sunt cele mai nefericite din toată existenţa umană. Sunt pline de sarcini plictisitoare şi de neînţeles, hotărâri noi şi neplăcute, cu încălcări brutale ale bunului simţ şi ale decenţei.” – H.L. Mencken
“Principalul scop al educaţiei din şcoală ar trebui să fie conturarea băiatului şi a fetei de a fi capabili să descopere noi lucruri, şi nu doar să ştie simple repetări ale generaţiilor trecute.” – Jean Piaget
“Educaţia mea a fost suspendată doar în anii de şcoală.” – George Bernard Shaw
“N-am lăsat niciodată şcoala să-mi afecteze educaţia.” – Mark Twain
„Cine stăpâneşte şcoala, hotărăşte asupra viitorului, asupra tendinţei vieţii şi asupra vieţii însăşi.” – Adolph Diesterweg
“Părinţii fondatori … au intemeiat inchisori numite şcoli , înzestrate cu o tortură numită educaţie. Şcoala este un loc la care te duci atunci când părinţii nu te pot lua cu ei , iar industria nu are încă nevoie de tine.” – John Updike
„Şcoala cea mai bunţ e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa.” -Nicolaie Iorga
“Acum şase ani ştiam totul ; acum nu mai ştiu nimic ; educaţia este o descoperire treptată a propriei noastre ignoranţe.” – Will Durant
“Imaginaţia este mai importantă decat cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia invăluieşte lumea” – Albert Einstein
“Nimic nu chinuie mai mult un copil decât să studieze o lectie greşita sau sa înveţe ceva ce nu trebuia învaţat.” – E.C. McKenzie
“Educaţia te face sa câstigi mai muţi bani. Nu este , însă, un lucru ce poate fi dovedit de mulţi profesori.” – E. C. McKenzie
“Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învaţat în şcoală.” – Albert Einstein
“De ce societatea trebuie să se simtă responsabilă pentru educaţia copiilor, dar nu şi pentru cea a adulţilor de orice varstă ?” – Erich Fromm
“Atunci când un subiect devine întru totul învechit , îl transformăm într-o materie obligatorie de învăţământ.” – Peter Drucker
„Educaţia este înaintarea din întuneric către lumină.” – Allan Bloom
“Educaţia înseamnă să înveţi ceea ce nu ai ştiut vreodată că nu ştii.” – Daniel J. Boorstin
“Îl poţi învaţa pe un elev o lecţie pe zi ; dar dacă îl educi să înveţe din curiozitate , el va continua să inveţe toată viaţa .” – Clay P. Bedford
“Un profesor îşi pune amprenta asupra eternitaţii ; el nu poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui.” Henry Brooks Adams
“Profesorul mediocru vorbeşte. Un bun profesor explică. Un profesor superior demonstrează. Profesorul măreţ inspiră.” – William Arthur Ward
“Învăţătorul cu adevărat înţelept nu te îndruma să intri în casa înţelepciunii lui ci , mai curând, te aduce pe pragul de intrare în mintea ta.” – Kahlil Gibran
“Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu ştiu sa scrie si citească , ci aceia care nu pot învaţa , dezvăţa şi reânvăţa.” – Alvin Toffler
Concluzie:
Cei care formează societatea în ziua de astăzi nu fac parte din randul pedagogilor şi au un mare succes pentru distrugerea oricărei urme de coeziune în societate.
Este evident că şcoala este concepută pentru a servi socieţătii. Atâta vreme cât şcoala este obligatorie, profesorii ar trebui să creeze societatea, întrucât societatea este creatăşi de profesori. Societatea din ziua de azi are, într-adevăr, nevoie de şcoală, dar mai mult decat atât, de educaţie !



Bibliografie recomandata:

Elena-Lia, Chelaru, Asigurarea calităţii procesului educaţional – condiţie esentială pentru un învăţămant modern , 2011, 60 pag.
Cramanuc, Nicoleta, Stima de sine şi anxietatea profesorului-învaţămant special şi de masă, Lumen, 2007, 137 pag.
Humphereys, Tony, Stima de sine. Cheia pentru viitorul copilului tău, Elena Francisc Publishing , 2011, 297 pag.
Alexandrescu, Petrus şi Maria, Ciobanu-Bacanu , Şcoala Romanească, Incotro?, Ed. Paralela 45, 2004, 326 pag.
Palos, Ramona (coord), Abilităţi psihologice.Ghid pentru profesor şi student , Ed. Universitatea de Vest, 2009, 140 pag.
ALVIN, TOFFLER, Şocul viitorului , Ed. Politica Bucuresti , 1973
Alexander, Jeffrey C. si Steven, Seidman, Cultură şi societate , Institutul European, 2001
Kiyosaki, Robert, Tată bogat, tată sărac Educaţia financiară în familie, Curtea Veche, 2008 , 232 pag.
Dinca, Margareta, Adolescenţi într-o societate în schimbare , Paideea
Synopsys , EDUCATION FOR A SUSTAINABLE FUTURE http://www.youtube.com/watch?v=59J3X19N4Ug
Peter, Joseph, ZEITGEIST Moving Forward 2011 https://www.youtube.com/watch?v=2qe03mYVfmg

de Cristian Cuteanu